No friend, no coffee..

1 Septembrie 2011

Şi totuşi..în perimetrul acesta limitat numit ironic “Pământ” suntem co-locatari şi suntem mulţi…Ne dăm coate, ne îmbrâncim ca să avem loc la cozi, vrem “Sus” când suntem “Jos” şi vrem “Jos” când suntem “Sus”, fără să ne pese măcar unde duce liftul..avem ambiţii ce ne depăşesc puterea minţii, nu ştim să vedem dincolo de ceea ce ochiul percepe ca fiind îmbietor şi suntem convinşi că faptele cu care nu ne lăudăm pot fi uşor împrăştiate cu Pronto..avem simţ de competiţie, instinct de supravieţuire, dorinţe de apariţie în ziare şi nu numai la pagina 5, purtăm tocuri ca să atingem vârful piramidei sociale şi căutăm pe Google cum să apăsăm o clanţă..

Şi totuşi..interacţiunea asta dintre oameni, fie ea deficitară, ne ajută să comparăm, să învăţăm cui să îi cedăm locul în tramvai şi cui să nu îi şoptim la examen..ne mobilizează intuiţia spre a traduce corect numărul de pixeli ce formează prototipul unui om, considerat de Da Vinci ca fiind “Universal”..iar mintea prelucrează informaţia pe baza anumitor principii ce dau rareori greş dacă i se respectă mecanismul..Suntem în permanenţă grijulii cu nevoile noastre şi căutăm oferta de satisfacere a lor..Funcţionăm ca nişte magneţi de ultimă modă ce îşi atrag spre poli lucruri capabile să le îndeplinească condiţiile..Printre acestea ridică două degete şi iese la lumină şi “nevoia de prieteni”, prima la atac precum un pion ce e în stare să se sacrifice ..

Prietenia nu e o reţetă de bucătărie şi nici o sacoşă în care arunci rufele murdare..Este ceva nescris, nepalpabil, incolor şi inodor care atrage două persoane prin schema receptor-ligand..Când ai un prieten, te ai practic pe tine de două ori, şi efectul nu este de la consumul de alcool..îţi expui gândurile cuiva care ştie să ţi le citească, îi transmiţi trăiri cuiva care e în stare să le simtă, emani fericirea cuiva care îţi zâmbeşte înainte să aflii de ce..E ceva telepatic, ce nu are nevoie de cuvinte, nu are nevoie de clepsidre întoarse şi nici de ring pentru manifestare..

Ne defineşte pe toţi, ne este accesibilă tuturor, fără să trebuiască să întindem mâna, fără să ne pierdem echilibrul..Prietenia poate fi redusă doar la 5 silabe dacă suntem în stare să o manevrăm şi să o întreţinem la fel de curată cum am primit-o..face parte din aerul de zi cu zi, este mereu lângă noi, chiar dacă noi nu suntem mereu lângă ea..este “all inclusive”, împachetată cu fundiţă roz şi adusă rapid la destinaţie, ce ştie să ciocăne la uşă ..ni se oferă pe gratis, de bun augur, ca materie primă de o valoare inestimabilă, cu numele nostru pe plic, fără comisioane sau dobândă.

Şi totuşi..de ce nu o aducem repede înăuntru şi n-o aşezăm în locul acela gol care prevestea apariţia ei? De ce ne este frică să o întreţinem, să îi redăm luciul cuvenit, să îi sărbătorim ziua de naştere? De ce nu suntem conştienţi de propria-i semnificaţie şi o lăsăm în “stand-by” până se termină telenovela? Mulţi o primesc, puţini o acceptă, iar şi mai puţini o consolidează..

A pune cărămidă peste cărămidă şi pe timp frumos şi pe timp de vijelie este un act ce implică determinare şi răbdare..Dar este o trudă plină de satisfacţii, în care ştii sigur că recolta de anul acesta va fi mai bogată..Prietenia ne arată cine suntem şi cine am fost înaintea ei, face parte din evoluţia noastră spre stadiul de “matur” şi ne expune pe tavă părţile bune şi cele mai puţin bune..

Un prieten este cel care îţi aleargă alături în maraton, care te hidratează, care îţi duce în spate eventualul eşec..e cel alături de care bei o bere într-un pub, e cel care vorbeşte pentru tine când ai un trac, e cel care te înveleşte noaptea când ai uitat să dai drumul la căldură..e cel care îţi aprinde lanterna când eşti cufundat în întuneric, care îţi spală vasele când eşti prea obosit, care te ascultă şi atunci când taci.. e cel care îţi şterge rimelul atunci când plângi, e cel care îţi pune centura de siguranţă atunci când porneşti pe un drum necunoscut, e cel care îţi zice bancuri când eşti în pauză de umor..e cel cu care te identifici, e cel care este acolo oricât te-ai strădui să-l îndepărtezi..este cel care păşeşte cu stângul când tu ai uitat de dreptul, este cel alături de care vei merge la braţ toată viaţa, “because it takes two to tango..”

Şi totuşi..n-ai auzit bătaia aceea puternică în uşă? Nici nu aveai cum..pentru el uşa este mereu deschisă..
Şi totuşi..dacă era alt colet?!