Eu

31 Octombrie 2011

Alung divinul acoperământ şi redevin o foaie pală

în mitologia secretelor.

Mă văd aşa cum nu sunt

şi îmi ascut tâmplele pentru a-mi recunoaşte înfrângerea…

Sunt o mână de praf răvăşită,

modelată de prezenţa unui alt prezent…

Mă depărtez normal de anormalul meu

şi-mi beau sângele pentru a mă hrăni cu mine.

 

7 martie 2004

Let’s talk about..art

26 Octombrie 2011

A R T Ă..complexitate sonoră, ce nu se poate auzi cu stetoscopul; domeniu abstract ce nu poate fi cântărit sau evaluat la scală umană. EA nu se găseşte în farmacii, nu poate avea cod de bare, nu poate fi întinsă pe vreun umeraş..

Definirea artei sugrumă subsolul ei, îi anesteziază orice formă de evadare din anonimat, o compară cu un atom palpabil cu/ fără echivoc. Arta nu poate fi măzgălită printre hieroglife, nu poate fi tradusă de mintea profană a muritorilor de rând ce se încăpăţânează să-şi depăşească propriile limite. Pentru cei cărora pulsul încă le bate pe gratis, arta reprezintă “ Necunoscutul”, acel univers în care nu poţi intra cu papuci de casă, în care nu poţi “ucide cu mintea tainele ce le-ntâlneşti în calea ta”(Lucian Blaga). Este întâiul mers de-a buşilea, este simbolul transparent al oricărei forme de viaţă, este felinarul care te împiedică să nu vezi copacii de pădure..

Arta este un creion HB care dezlănţuie Imaginaţia, un fermoar ce eliberează non-verbalul, interiorul uman care plăteşte tribut senzorial normelor. “Arta este rostirea tainei prin taină”(Kandinsky), este o formă de manifestare a speranţelor mignone de abandonare a muncii lui Sisif..este un cameleon ce îşi modifică unghiul în funcţie de perspectiva fiecăruia…este o polemică ce a născut polemici prin tentativele pregnante de atribuire a certificatului de naştere..

Arta este o oglindă a aluatului uman, un tatuaj al perfecţiunii atât de dorite de fiinţele pământeşti, încât ne facem că uităm care ne este locul de sub piedestal. Este tentaţia supremă, muşcătura mărului lui Adam ce a imortalizat păcatul strămoşesc, este expresia mirifică a Naturii. Este jumătatea plină a paharului, este o unealtă care ne pune faţă în faţă cu cele mai adânci temeri ale noastre, este “puţin mai înaltă ca viaţa, o exaltare a ei”(Laurence Olivier).

Arta este “Omul invizibil” pe care ni-l însuşim la bine şi la greu..EA este o cheie spre o uşă larg deschisă, accesibilă celor care o pot face mică şi o pot băga în buzunar..O respirăm, o trăim prin vene, o îmbrăcăm în rochie de seară şi o scoatem la cinema..Credinţa face parte din arborele genealogic al artei, fiind acea pildă a Semănătorului care naşte TOTUL din NIMIC.. Silueta ei este conturată prin fumul de tămâie, prin Amin-ul de sfârşit de rugăciune, prin conexiunea on-line dintre divinitate şi om.. “Arta nu este nimic altceva decât contemplarea lumii impregnate de har, luminată din interior. A revela prezenţa lui Dumnezeu îndărătul oricărui obiect, aceasta este funcţia artei”( Herman Hesse).

A insista fără pic de sens în a mutila eternitatea artei este echivalentul diminuării percepţiilor umane, a închiderii cutiei Pandorei înainte de termen, a închegării filozofiei fetiţei cu chibrituri şi anulării oricărui zâmbet din sentiment. Arta nu trebuie privită doar ca o provocare, o dispută de orgoliu şi mândrie, ci ca pe acel “je ne sais quoi” ce ne însoţeşte pretutindeni, care ne poartă pe braţe când nisipul e prea fierbinte, care ne învăluie în mister şi ciocolată..Arta este un telefon fără fir, este un alt tip de cod Morse..nu are tipar, nu are lanţuri, nu are prejudecăţi, nu are de plătit facturi…

“Arta este un semn de întrebare în minţile celor care vor să ştie ce se întâmplă.” (Aaron Howard)

A R T Ă..pălărie într-un picior..ghici ciupercă ce e?

caT-ciT

23 Octombrie 2011

Tic..

Aerul mut pulsează cronici de ciocolată în camera aceasta ingenuă şi transpirată..Pick-up-ul din colţ gravează sirene pe o buclă dublu-catenară, indoloră şi plină de molii..pe faţa de masă stau năzuinţe manierate ce-l transced pe Freud în sticla nouă de Cola..

Tac..

Apa surdă ştampilează canoane de mentă în abisul acela insalubru şi hipnotizant.. Bibeloul din celălalt colţ naşte amfore pe o lumânare simplu-direcţională, insipidă şi goală de romanţe..pe faţa de pernă suspină hotare subnutrite ce parvin Cola în noua sticlă de Freud..

E un Tic ca EU să Tac..

* * *

22 Octombrie 2011

Plutesc fluturând, încolţită de banii ploii

nemuritoare…

Cuget

şi străpung febleţea aburilor cu arcaşi nobili

de naturaleţe;

Mă uit în oglinda suspicioasă a succesului

şi văd o fire dezinvoltă…

Sunt Eu în prezent: aceeaşi aură obosită

ce-şi uită spiritul acasă.