” Bună dimineaţa la Moş Ajun..”

Cafeaua din stânga priveşte strâmb alura mea dezinvoltă, fără piedestal şi fără pistrui..Azi-ul de Azi devine treptat un arhaism, un decor mut în lumea asta plină de actori grăbiţi.. Tic-tac-ul din perete îşi închide haiducesc ultimul nasture şi îmi plastifiază meditaţia, pregătindu-mi patul de ATUNCI..Mă lovesc leneş în amintiri cu crinolină şi respir un aer inocent care numără cozonacul.Sunt propria-mi diademă într-un unghi aristocratic prăfuit cu Feţi-Frumoşi şi porţelan, cu creioane galbene şi greieri singuri acasă, cu scârţâietoare şi balansoare răguşite, cu căţei şchiopi şi muguri de fluier, etcetera.. E noaptea de dinainte..Timpul patrulează instinctele haotice atingând cu glezna dansul luminilor de scorţişoară. Prin hornul vidului se dizolvă ghicitori ştrengare într-o atmosferă sufocantă, vanilată cu eternitate. Soba încă surdă îşi mituieşte amprentele pentru a nu atrage privirile celor absenţi din încăpere şi înregistrează colindele de afară prin gaura cheii. Frigul suflă peltic fete Morgane filiforme ce parafrazează sensibilitatea bătrânei din oglindă.. Silueta ei de plastilină ignoră pleonasmele trecutului agăţat în cui, iar mirosul samaritean de brad frumos este deochiat de rujul ei nins şi teatral ce ASTĂZI a luat o pauză publicitară…

Este ora zece,/ Moşu’ încă n-a venit! ..

Îmi înnod nasul într-un miros de lumânare strâmbă şi îmi legăn cei trei elefanţi pe pânza de păianjen..Cearcănele-mi jilave şi-au peticit umbra infantilă în păpuşa de pe etajeră, care se încăpăţânează să nu aibă puls. Ochii mei de chihlimbar neşlefuit plămădesc ridurile Ei inundate cu feminitate ca într-un joc de ping-pong fără arbitru. Mă inspir din pagini goale şi scrijelesc momentul pe un pergament fără buletin. Sunt o Lizucă fără Patrocle cu obrajii pictaţi non-sens de dulceaţa din cămară, cu uniforma roz uşor ridicată la spate..Sunt o resursă a jocului, un abecedar pentru Moş, un dar pentru părinţi, un alb inocent care vrea să sufle in păpădie, un fulg efemer ce valsează ca un acrobat anonim, un somn atipic ce înoată îmbrăcat în dungi , o icoană ale cărei franjuri s-au croit într-un bulgăre de lumină..sunt un “leru-i ler” în botoşi de lână, sunt sarea în bucatele de Crăciun..sunt..sunt colaj din vis..

E dimineaţa de după..E dimineaţa din Azi-ul Mâine-lui de Ieri..Este ora în care Moşu’ a venit!..Este minutul în care a căzut cortina, în care scena nu mai are sufleur..în care personajele nenominalizate nu se cunosc pe sine, în care oamenii confirmaţi de D.E.X. se mulează ca Pristanda după cum flutură cele patruzeci şi ceva de steaguri..Este secunda în care inspiraţia a devenit un mit, în care Crăciunul a fost închis în cutia cu chibrituri, în care primează cele mai ieftine roşii şi maşini la semafor, în care toţi ne facem că plouă când afară ninge cu “a fost odată ca niciodată”..în care grăbim paşii 1 şi 2 pentru a călca pasul 3 al celui neajutorat, în care este mai important fardul maro decât o monedă în peticul celui desculţ din faţa noastră..

Vrem Iubire, vrem Frumos, vrem Bunătate, vrem Suflete calde, vrem Prietenie, vrem Sănătate, vrem Înţelegere, vrem Altruism!

“..Ne daţi ori nu ne daţi?!”