Document1

14 Aprilie 2013

Și ajungi o dată în viaţă să deschizi Word-ul şi să te uiţi lung la el, fără să realizezi ce mama lui de mister te-a adus acolo. Apoi cauţi o anume majusculă, un anume impuls, rând, idee, impresie, unde e Backspace-ul pe tastatură, ce ai apucat să apeşi când s-a stins lumina, ce urmează să scrii când se aprinde..te uiţi în jur prin perdele şi praf, adulmeci pişcoturile de pe birou şi dai boxele la maxim, dai din şolduri total aritmic, te demachiezi  într-o subtilă lene, mănânci câteva jeleuri cu ursuleţi, te aşezi din nou pe scaun şi nu înţelegi de ce nu s-au scris cuvintele singure..

Apeşi Enter ca să nu desparţi în silabe Nimicul, îţi aranjezi şuviţele rebele, spargi vreo două seminţe între dinţii de sus, transpiri pentru nemurire, mai bagi un episod cu Charlie Sheen, salvezi fişierul ca să nu pierzi golul (în)scris, te înhami la douăzeci şi trei de genoflexiuni, auzi un Nino-Nino de posibilă ambulanţă, îţi epilezi inteligenţa şi mai înveţi un mixedem..

Și ajungi o dată în viaţă să închizi Word-ul şi să te uiţi lung la el..

Save as: n-amchefdenimic.docx

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: