Scrisoare in avans

11 iulie 2016

Tot. Tot ce mi-as putea dori vreodata straluceste in prezentul meu si in prezentul viitorului meu. Esti aici, ma pandesti dupa colt si astepti sa ma prinzi de breton cand ma vei considera pregatita. Pregatita pentru tine. Calendarul tot incercuieste zilele acestea semete, care galopeaza repede si foarte repede. Ca o tulpina de „ma iubeste, nu ma iubeste”.

Iti declar Mozart seara in surdina si iti traduc prostii. Prostiile noastre. Intind mainile catre tine si imi deschid zambetul. Sufletul este deschis deja.

Presara-ti calea cu botosei mici pana ajungi la destinatie. Nu mai e mult. Stii tot ce ai de facut, pe indelete. Si eu stiu. Si tot pe indelete.

Tot. Tot ce mi-as putea dori vreodata straluceste…