Reactualizare CV

29 Octombrie 2013

Acum. Nu în 4 minute, nu mâine, nu peste 10 ani de la terminarea facultăţii, nu în viitorul depărtat..fix acum. Ascut creionul acela ros şi îmi semnez condica. E ultima strigare la licitaţia deciziilor şi am mai multe pancarte cu care să joc..şi mai multe mâini..dar un singur punct aplicat înaintea unei noi majuscule..am ales să las prezentul în faţa scării, unde interfonul nu îi recunoaşte amprentele şi unde mâncarea maidanezilor nu îi alină nevoile..am ales un centru de reabilitare a eu-lui, un nou program prin satelit care să funcţioneze doar de acum încolo..fără telecomandă şi fără volum..am ales să fiu un pieton ce-şi duce proaspeţii pantofi spre un alt prag..am ales să şterg cu acetonă petele din suflet şi să aduc peste ele o altă nuanţă de ojă..roşul m-a durut cel mai tare..renunţ la iubiri imposibile şi tumultoase, renunţ la tot ce a devenit toxic..apăs butonul de Restart şi schimb parola..de acum, eu sunt singurul administrator..de mâine, se fac noi angajări..de mâine vreau să măzgălesc un nou capitol..after all, I’m a fairytale princess..

Anunțuri

..în doi..

28 Octombrie 2013

Se numeşte regăsirea de sine. Sau criză de identitate. Sau în termeni de la noi, maturizare..ajungi după un amalgam de linii curbe să îţi doreşti o linie dreaptă din care să se formeze apoi scări rulante..ca alea din aeroport..vrei o reactualizare a hărţilor de pe GPS şi vrei să ajungi la destinaţie pe traseul cel mai scurt..vrei să faci economie de timp, de drumuri cu denivelări, de curbe periculoase, de parcări interzise..ai nevoie de un Sens unic şi de un pasager în dreapta ta, care să îţi fixeze frecvenţa posturilor de radio şi cu care să înjuri prin cine ştie ce comună vreun camionagiu tupeist..întotdeauna am zis că e nevoie de doi oameni pentru a conduce o maşină..nu e ideal să găseşti schimbătorul fără să nu dai, accidental, de mâna copilotului..la ce bun să cumperi huse noi pentru scaunele din faţă dacă lângă tine nu e nimeni să le şifoneze!? La ce bun să prinzi 190 la oră, dacă nu e nimeni alături cu care să împarţi adrenalina? La ce bun să n-ai cu cine să te contrazici încotro e Vestul? La ce bun să îţi şteargă parbrizul vreun ţigănuş într-o intersecţie dacă nu ai cui să te descarci? Şi uite-aşa îţi aduci în conştient tot ce ţineai în subconştient şi îţi doreai inconştient..pe cineva care să îţi spună că ai turat prea mult motorul şi că trebuie să bagi într-o viteză superioară, atunci când te fură apusul..sau răsăritul în doi..

 

Se numeşte regăsirea de sine. Sau răsăritul în doi…ws_Road_1920x1200

Toamna asta

25 Octombrie 2013

Toamna asta mă face să alerg cu zece stadioane în urmă, când tribunele nu erau aşa de goale ca acum..cât despre frunzele astea care tot cad, nu pot să le încui în sertare şi să înghit cheia..mai degrabă mi-aş opera pe cord deschis amintirile ce respiră acum în mii de tuburi..nici nu ar mai fi nevoie de sterilizare..dar ar fi nevoie de o lanternă mare pentru a speria liliecii ăia din mansarde care şi-au făcut sectă în creierul meu..probabil îmi pregătesc în curând un ritual de “casă bună”, că nu mai e la modă plăcinta cu mere lăsată pe preş..şi nici sunatul la sonerie, că poluează timpanele..ne mai rămane doar intratul prin efracţie cu o profundă atenţie asupra parchetului proaspăt lăcuit..până şi omizile au evoluat ca specie şi îşi fac siesta cu varul de pe pereţi..nu sunt deloc cuminţi..iar fantomele alea ce îmi scriau cândva scrisori de dragoste se distrează cu apa şi cu..prizele..eu m-aş juca cu focul, dar de data asta aleg să mai beau o bere..şi încă una pentru gândacii din bucătărie..măcar aşa primesc un Nobel pentru adăpostirea atâtor suflete neînţelese..sau un Oscar pentru cel mai bun scenariu..sau Zmeura de Aur pentru cel mai prost actor, cu menţiunea că nici măcar nu a existat vreunul..sunt doar eu, un imobil pe strada Nicăieri, în oraşul Nimănui..vecinii vorbesc că aş ascunde comori d-ale piraţilor şi coduri ale lui da Vinci prin beciurile infinite de sub trepte..însă ce Hercule ar da o fugă până acolo să facă un grătar cu mici? Nici măcar eroii nu mai au timp şi curaj să pună cărămizi pe o bază riscantă..nici măcar cei cu stea în frunte care au crescut într-un an cât alţii în şapte..poate se găseşte însă vreunul care ştie că un cal zgribulit poate fi un adevărat armăsar..secretul constă în tava cu jăratec..şi dacă mai cred în basme..

Toamna asta mă face să alerg cu zece stadioane înainte, când tribunele nu erau aşa de pline ca acum..cutia Pandorei nu a mai închis Speranţa..

Câteodată mă întreb de ce nu s-au inventat tampoane şi pentru dor?! Cu 1,2,3 sau 4 picături, în funcţie de cât de abundent e fluxul său..de diferite firme, de diferite culori, cu zig-zag-uri sau floricele, dure sau pufoase, pentru noapte sau pentru zi, pentru serviciu sau pentru mersul pe bicicletă, pentru durată lungă şi pentru departe..cererea şi oferta ar merge mână-n mână la orice butic de cartier, iar oamenii ar fi mai ali(e)naţi..Pretutindeni ar domni o “senzaţie minunată de parfum şi catifelare”, aşa cum ne spun reclamele la Cocolino..şi cu siguranţă am avea un tranzit mai bun şi ne-am simţi bine în pielea noastră, aşa cum ne recomandă Activia..şi tot cu siguranţa de mai sus am fi învăluiţi de “mii de stoluri de fluturi, de mii de km de şireturi legate”, dacă ne luăm după prefaţa oricărui film din Mall..mai nou, televiziunile arată că d’or există şi în beciurile şomere ale Roşiei Montane..încă..

 

Un dor, două doruri..din latină, dolus..de aici îşi sorbeau seva pătimaşă strămoşii noştri..ar fi bun acum un arbore genealogic pentru a depista rădăcina acestor sentimente care nu-mi dau pace în această lume plină de posibilităţi..nu trece nici dacă mă joc Sims3..nu trece nici dacă mănânc cartofi prăjiţi cu ketchup..nu trece nici dacă probez noua eşarfă în dar..e mai încăpăţânat ca mine..e ca un ghimpe acostat de palton în vremuri de praf şi fulgere, un musafir inopinat ce insistă pentru cazare fără să facem măcar cunoştinţă..mă îndeamnă să tresar de bucurie, să îmi muşc degetele mari şi cele arătătoare, să uit apa să curgă în bucătărie după ce am spălat toate vasele, să nu-mi amintesc dacă am vorbit cu părinţii mei sau i-am visat la somnul de frumuseţe..mă face să fiu mai vie ca niciodată, mă face să fiu cea mai adorată dintre pământeni..

 

O teodoră, două teodore..din latină, teodorus..fiinţă cuvântătoare peste măsură care emană inocenţă şi pasiune..poate fi îmblânzită dacă i se oferă afecţiune dimineaţa, la prânz şi seara..se ataşează foarte uşor dacă este scoasă la plimbare prin locuri deloc extravagante..memorează uşor dorinţele persoanelor dragi şi le este credincioasă lor..e o făptură ce vrea să adoarmă într-un cuib cald, cu picioarele urcate pe persoana de lângă..nu bea mult, nu consumă mult..are însă nevoie de protecţie ca să supravieţuiască ..pentru funcţionare de lungă durată, este necesar să fie sărutată pe frunte şi răsfăţată..nu are termen de garanţie, nu are alte instrucţiuni de utilizare..nu poate fi returnată, nu este dată pe datorie, nu se acceptă rate sau Casco..greu de găsit, uşor de păstrat dacă o iubeşti şi îi dai frâu liber să iubească..greu de păstrat dacă nu o faci să zâmbească..dacă găseşti undeva ceva mai scump, Paris Hilton dă la medicină!

 

Teodora, dora, dor..

 

O teodoră, un singur dor..dor de el..

Timp Nimeni

9 Octombrie 2013

Sunt o tentativă de Benjamin Button..organismul ca întreg mai racolează câte o lumânare pe tort în fiecare an..mintea însă merge precum racul, înapoi..am fost un copil matur, acum mă vreau un adult non-matur (nu imatur)..mă vreau Peter-Pan..atunci nu credeam în Moş Crăciun..acum vreau să cred..ba mai mult, vreau să îi fac şi pe ceilalţi să creadă..atunci preferam să citesc ziare în loc să tund păpuşile..acum prefer să nu fi aprofundat atât de multe şi să mai desenez cu creta pe asfalt şotroane şi libelule..atunci înţelegeam crizele politice, iar acum mă interesează doar despărţirea lor în silabe..atunci mă uitam la documentare despre perpetuarea speciei plus sau minus acţiunile lui Hitler, acum dau Play la desenele animate şi mă transform în Cenuşăreasă..

..înainte aveam timp..acum nu mai am..Nimeni nu mai are..e un subiect tabu răsturnat..toată lumea vorbeşte despre el, dar Nimeni nu-l face..şi tot Nimeni nu îl înţelege..l-au consumat în avans strămoşii noştri prin picturile rupestre..nu ştiau că focul doare, dar ştiau de promoţii cu “iei un timp, primeşti încă unul gratis”..oamenii erau negustori încă de atunci..poate asta însemna de fapt trocul: eu îţi dau o piele de căprioară, tu îmi dai timp..eu îţi ofer un peşte crud, tu îmi oferi timp..eu îţi dau femeia mea, tu dă-mi timp..barba lungă şi pletele alea nu erau pentru vreo revistă de istorie..erau contururi ale unor minţi agere care au creat propria lor istorie pentru revistele de acum..şi tot acum şi tot noi alegem să adulmecăm chiloţii coniţei Drăguşanu, actuală Slav, în loc să ni spălăm pe ai noştri..şi nu în public..câteodată mă întreb care variantă e mai bună: să trăim într-o perioadă nedezvoltată în care luptăm să devenim dezvoltaţi sau într-una dezvoltată în care alegem să fim tot nedezvoltaţi? Şi, bineînţeles, asta se va vedea în timp..A, deja zici că se vede? Normal, dar cine are timp să schimbe ceva? Tot Nimeni..

Ziarul „Gândul”

4 Octombrie 2013

Gândul meu fuge ca săniuţa din cântecele de iarnă..Ar fi bine să îi pună cineva o piedică..Dar imposibil, agenţii ăştia externi nu au fost învăţaţi să mai încurce circulaţia din când în când..Nu tu ambulanţă, nu tu gropi, nu tu poduri deviate!..Gândul ăsta are culoarul lui, DN-ul lui, cauciucurile lui…n-are nici frâne, n-are Stop-uri, n-are radare, n-are co-pilot, n-are EuropaFm, n-are bidoane în portbagaj, n-are huse şi odorizant..ştie doar să insiste că vrea Acasă..ar fi bine dacă s-ar referi la postul cu telenovele, că atunci aş avea la dispoziţie o telecomandă cu care l-aş mai putea domoli..Dar imposibil, e programat să ajungă la destinaţie cu orice preţ..are pile la poliţie..mai ştii, poate lucrează sub acoperire la Resurse Umane..

E un gând înflăcărat, cu gust de stafide..e un gând introvertit, ambalat în fier, fără nicio încuietoare vizibilă şi invizibilă..nu poate fi reperat prin GPS, nu poate fi înghiţit nici de copiii sub 3 ani..are un algoritm de ‘enşpe litere, traduse în cine ştie ce hieroglife extraterestre..e un gând nobil şi persuasiv..e un actor pe o acceleraţie..un bufon pe un plan înclinat care compune probleme de fizică..e o săgeată care îşi caută mărul aşezat pe capul lui Robin Hood, pentru a şopti cuvintele arcului..arcul sunt eu..mărul este el..oare codifică mesajul?